Cuvântul secularizare nu este întotdeauna un cuvânt demonic. Au fost diverse seminarii legate de acest subiect și iată că într-unul din ele s-a discutat despre cum ar fi acționat Sfinții Apostoli, despre cum ar fi acționat Mântuitorul Iisus Hristos, cum ar fi acționat Sfinții Patericului sau Marile Avve al pustiei, dacă ar fi trăit epoca modernă a zilelor noastre în care ceea ce numim noi mass-media, un calculator, un internet, un telefon mobil, o mașină în dotare, ar fi fost folosite, sau ei s-ar fi ferit de ele, si ar fi avut acea discernere și înțelepciune prin care să poată să ințeleagă măsura la care trebuie folosite, dar dacă ar fi să ne exprimăm în antiteză cel dintâi lucru de care ar trebui noi să ținem cont în ceea ce numim secularizare este acesta: Biserica este instrument Divin, este lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, pentru că implică lucrarea întregii Sfintei Treimi, în momentul în care creștinii sunt botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, ei toți sunt sub cupola Cincizecimii , deci nu există creștin care să nu fie sub protecția Duhul Sfânt, care să nu fie sub supravegherea Fiului, sau să nu fie sub ochiul văzător a toate al Tatălui și-atunci prima protecție pe care o avem într-o lume secularizată este ce, Veșnicia lui Dumnezeu. Știm cu toții zicala: ”Veșnicia s-a născut la sat”…NU, satul s-a născut din veșnicie! În primul rând, Dumnezeu când a creat cerul și pământul îi era foarte ușor să nu se chinuie să-l oblige pe om să facă niște lucruri de care în primul rând nu dispunea și de niște lucruri de care avea nevoie dar nu avea posiblitatea să le facă. L-a lăsat pe om în mâna sfatului său să vadă în ce măsură luminat de înțelepciunea Duhul Sfânt poate ajunge în armonie cu Dumnezeu. Încercăm să ne explicăm un lucru simplu de tot și anume, ce i-ar fi fost lui Dumnezeu când a văzut că s-a înmulțit lumea să zică așa: să fie orașe, să fie cetăți, să fie blocuri, să fie șosele.., să fim siguri că ele s-ar fi creat pe loc, la fel cum a spus să fie păsăir, să fie dobitoace, să fie pești, să fie ape, dar a știut Dumnezeu că acestea nu-i sunt necesare omului, Dumnezeu când l-a creat pe om l-a creat cu un scop bine determinat și a știut de cât are nevoie și dacă ne uitam i-a dat ce; i-a dat trei elemente și anume: i-a dat pământul ca să se hrănească, deci pâinea cea de toate zilele, i-a dat apa care este elementul vital care asigură tot ce se cheamă armonie în natură și i-a mai dat hrana animală, adică animalele pentru lapte, animalele pentru blană, animalele pentru carne, pentru că-i spune lui Noe la Potop: ”…toate vi le-am dat ca și iarba verde..” (Fac. 9, 3) , dar ce a făcut, n-a desacralizat pământul, nu s-a apucat Dumnezeu să pună de la Sine autostrăzi, nu s-a apucat El să așeze aeroporturi, a lăsat ca acestea să vină la timpul și la momentul lor. Să ne amintim când, după 1989, un aparat de fotografiat, sau un casetofon, ni se păreau ceva extraordinar. În momentul în care a ieșit dvd-ul, în momentul în care a ieșit cd playerul, în momentul în care a ieșit hard discul, în momentul în care a ieșit disketa, în momentul în care au ieșit reportofoanele acestea moderne, acestea toate fac parte din secularizare. Părintele Cleopa în cărticica de poezii pe care o avea, era scris și un vers legat de radio, casetofon și televizor și anume: ” nu e rău casetofonul, radio sau televizorul, ci rău ascultătorul care rău îl folosește și sufletul îl păgubește” . Așadar, în momentul în care Sfântul Apostol Petru sau Sfinții Apostoli sau Mântuitorul au ar fi avut mașină sau avion trebuie să fim categoric de siguri că s-ar fi suit în ele cu toată smerenia și cu toată cuviința și ar fi zburat dintr-un loc în altul, iar încreștinarea lumii s-ar fi făcut mult mai ușor, dacă ar fi existat internetul sau calculatorul sau unda radio sau imaginea tv, Apostolul Pavel n-ar fi scris 14 Epistole, ar fi scris 14.000 de Epistole, numai că ce se intâmplă, cuvântul ar fi fost același, adică n-ar fi schimbat cu nimic cuvântul Scripturii toată tehnica și secularizarea pe care o trăim, asta-i doar o impresie de moment în care noi ne lamentăm uneori și spunem că ne-am secularizat. Da, cine te obligă să nu te rogi la lumânare și să aprinzi becul, cine te obligă să ții televizorul deschis zece ore ca să-ti strici pacea și armonia din casa ta, sau cine te oprește sau îți stă împotrivă să nu dai drumul la Radio Trinitas să asculți un cuvânt de folos sau o conferință sau o cântare religioasă sau o liturghie când ești bolnav sau paralizat în pat, deci lucrurile trebuie privite întotdeauna în antiteză. Ce dărâmă este ceea ce noi ajutăm la dărâmat, iar ceea ce zidește noi trebuie să culegem, pentru că așa spune Sfântul Chiril al Alexandriei: ”Cel ce face din rău bun, gura lui este gura Duhului Sfânt” . Un lucru pe care noi îl vedem rău în realitate, dacă știm să-l folosim bine ne poate fi de ajutor. Secularizarea are efectele pozitive numai că cel ce folosește secularizarea trebuie să aibă grijă să nu cadă el în efectele negative, pentru că ”o prăjitură prea bună duce la diabet, o mâncare prea bună duce la îmbuibare, o băutură prea bună duce la beție, o haină prea frumoasă duce la mândrie” , așa și excesul de elementele secularizării, noi nu putem spune că tehnica trebuie să stea pe loc ca să nu ne smintim noi sau să păcătuim, noi trebuie să fim acei oameni care în contact cu tehnica să ne folosim de ea ca de un instrument, dar care să fie tot spre slava lui Dumnezeu. De exemplu, spre slava lui Dumnezeu pot să zbor mai repede și să scurtez timpul și să mă rog în același timp, tot spre slava lui Dumnezeu pot să folosesc tehnica și să salvez vieți sau să faci bine sufletește, sau toate imprimările, toate înregistrările, toate filmările, de unde am ști noi ce s-a întâmplat acum 200 de ani sau 100 de ani, dacă n-ar fi fost acei scribi, dar acum imediat ai scos din arhivă un cd, l-ai pus în aparatură și dai ”filmul judecății” inapoi. S-ar putea asemăna toată aceasta cu o imagine a celor primele trei zile de la înfricoșata judecată particulară când sufletul stă lângă trup la moartea omului și îngerul îi arată timp de trei zile într-o clipită ce a făcut el toată viața. Secularizarea trebuie privită cu ochii duhului, Biserica nu iese din tiparul Harului indiferent de momentul secularizării, la vremea în care noi am intrat în Sfânta Liturghie timpul rămâne Ceresc, cuvintele Liturghiei rămân Cerești, cuvintele Epiclezei rămân Cerești, invocarea Sfântului Duh rămâne Cerească, Potirul și Lingurița rămân Cerești, Împărtășania în Potir e tipic dumnezeiască, adevăratul Trup al lui Hristos și Sângele lui Hristos, ”Cred Doamne și mărturisesc că Tu ești cu adevărat fiul lui Dumnezeu Celui viu care ai venit să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu….” Televizorul rămâne în afară, troleul rămâne în afară, avionul rămâne în afară, satelitul rămâne în afară, eu rămân în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în mine ”în Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta”. Exact așa trebuie să luam mot a mot secularizarea pentru că altfel riscăm să cădem noi Biserica creștină și aici mă refer și la Biserica Catolică, pentru că ei se confruntă mai avid cu problemele de genul acesta, deci trebuie să nu cădem în ridicol, să arătăm că suntem oameni ai duhului care să știm unde trebuie pus puncul pe i, adică să nu cădem în extrema cealaltă. Vis a vis de mult comentatele cipuri, trebuie să știm că un telefon mobil, spre exemplu, are trei cipuri, ca să poți să ai informația unde suni, de unde primești și înregistrarea pe cale de undă să se poată face conexiunea, toate aceste sunt pe microcip. Îndrăznesc să spun că noi ne speriem că pun cip pe cardul de sănătate, sănătatea e un dar al lui Dumnezeu, ea vine dinăuntru, se pot scrie orice pe cipul acela, dacă tu nu ai zile, poate să vină doctorul să-ți dea toate tratamentele posibile, aici am exemplu pe mama mea, care la vârsta de 63 de ani a murit de o boală rara, pentru care nu există tratament în lume. Sigur, ca o paranteză, poate fi dezbătut acest subiect al cardului de sănătate în amănunt. Dar ce se întâmplă, în momentul în care sărim din extremă și în momentul în care ieșim în față și împingem lucrurile la extrem arătând că Biserica este o instituție spirituală care se pune de-a curmezișul progresului are grijă satana să lucreze prin necredincioși și să arate că de fapt Biserica ne trage inapoi. Noi trebuie să le demonstrăm că Biserica este cu un pas înaintea lor. Biserica poate să aibă oameni care să nu ajungă niciodată să aibă nevoie de tehnica lor modernă pentru că sunt sub protecția Harului. Părintele Arsenie Papacioc a folosit o frază excepțională privind actul de identitate biometric și toată răscoala aceasta cu cardul de sănătate, a spus așa: ”…prea mult zgomot pentru nimic.., satana are curse mult mai fine și mai înalte…” și ne-aruncă câteva lucruri mărunte ca noi să ne tulburăm că așa spune la înviere când are loc calvarul lui Iisus la Cruce: ”satana va cere sufletele voastre să le cearnă ca pe grâu„(Luca. 22,31) . Noi trebuie să avem pregătirea necesară să murim pentru Hristos, nu să ne certam pentru Hristos. Pe Hristos nu ni-l poate lua nimeni, atâta timp cât eu am zis Doamne Iisuse, Iisus Hristos rămâne veșnic în inima mea, în clipa în care eu m-am împărtășit cu El din Sfântul Potir.
Nu e pacat sa ai tehnica de calcul sau de telecomunicatie. Pacat este sa sustii ca stiinta este de la diavol, dar sa te folosesti de roadele stiintei. Se cheama fatarnicie, sau ipocrizie.
BIBLIOGRAFIE
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ; tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982.2. BRIA, Pr. Prof. ION, LITURGHIE DUPĂ LITURGHIE, Editura Atena, Bucureşti, 1996.3. CLEMENT, ALEXANDRINUL, PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Vol. I, Bucureşti, 1982.4. DANIEL, ÎPS. MISIUNEA AZI, Editura Trinitas, Iaşi, 1995.5. DUMAS, FELICIA, GEST ŞI EXPRESIE ÎN LITURGHIA ORTODOXĂ, Editura Institutului European, 2000.6. DANION, Coord. VASILE, PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC-CUVINTE DE FOLOS, Edit. Areopag, București, 2012;7. DUMEA, Pr. Prof. DrEMIL, RELIGIE ȘI VALORI ÎN ERA GLOBALIZĂRII, Iași, 2008;8. HIEROTHEOS, Mitropolitul de Nafpaktos, SECULARISMUL, UN CAL TROIAN ÎN BISERICĂ, Galați, 2004;9. GROSU, Pr. Dr. NECULAI, TEMEIURI ALE DREPTEI CREDINŢE, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1996.10. MIHĂLȚAN, PS. IOAN, SEMINȚE DIN ȚARINA CUMINȚENIEI vol.I, Oradea, 1993;11. POPESCU, Pr.Prof.Dr. DUMITRU MISIUNEA BISERICII ÎNTR-O LUME SECULARIZATĂ, Bucuresti, 1998; 12. PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI, SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, Vol. II, 1990.13.IDEM, SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti,Vol. I, 1989.14.IDEM, SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, Vol. I, 1991.15.ROSE, IEROMONAH, SERAFIM, ORTODOXIA ŞI RELIGIA VIITORULUI, Editura Cartea Moldovei, Chişinău, 1995.16.ZĂVORÂTUL, SFÂNTUL TEOFAN, ÎNVĂŢĂTURI ŞI SCRISORI DESPRE VIAŢA CREŞTINĂ, Editura Sophia, Bucureşti, 2001.PRELUARE DIN PREDICA PARINTELUI CALISTRAT CHIFAN DE LA MANASTIREA VLĂDICENI.